joi, 10 mai 2012

Stilul de viata baroc



            In muzică, compozitori reprezentativi ca Antonio Vivaldi şi Georg Friedrich Handel au dat expresie concepţiei despre viaţă a epocii barocului. Vitalitatea spiritului baroc, exuberanţa simţurilor au pătruns şi in modă: peruci elongate, pantofi supraînălţaţi la bărbaţi, decolteu exagerat de adânc şi rochii cu trenă la femei.Barocul a continuat să se propage şi peste oceanul Atlantic. Întreaga Americă Latină, adică toate ţările aflate la sud de Statele Unite ale Americii, de la Mexico la Brazilia şi Argentina, ţări de limbă spaniolă şi portugheză au fost puternic influenţate de stilul baroc, trecut desigur prin filiera barocului spaniol şi a celui portughez. Foarte multe biserici catolice, dar şi clădiri publice, reşedinţe oficiale şi reşedinţe private, construite în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea sunt de sorginte clară baroc.

Crearea de cladiri reprezentative


Leagănul acestei epoci stilistice, care se prelungeşte pâna în deceniul 6 al sec. XVIII, a fost Roma. Precursoare a multor edificii sacre baroce a fost biserica iezuiţilor II Gesu, ridicată în 1575. Faţadele bisericilor baroce romane erau bogat ornamentate, iar sculpturile şi pictura din interior luxuriante. Alături de acestea, alte numeroase palate, pieţe, scări şi fântâni baroce şi-au pus pecetea pe imaginea Cetăţii Eterne. In spaţiul german, barocul a înflorit cu precădere în ţinuturile catolice ale Germaniei meridionale şi în Austria. Aici au fost ridicate multe edificii religioase, precum biserica mănăstirii din Weltenburg, înălţată şi pictată de Cosma Damian Asam şi împodobită cu stucaturi de fratele său Egid . 

Barocul , stil cultural utilizat inca din 1680



       A fost nevoie de câţiva ani după 1648, ca efectele devastatoare ale Războiului de Treizeci de Ani să fie depăşite. Către 1680 în Germania a început o dezvoltare spectaculoasă a construcţiilor, sprijinită de cei doi principali exponenţi ai puterii din acea vreme: Biserica Catolică şi principii locali. Ambele instituţii şi-au găsit o reflectare fidelă în stilul baroc, caracterizat prin formele sale fluide, fastul excesiv şi bogăţia culorilor. Curentul a apărut de fapt ca artă a Contrareformei. La origine, conceptul de baroc a avut o conotaţie întru câtva negativă. Cuvântul portughez barocco, desemnând suprafaţa neregulată a perlelor naturale, ajunsese să fie atribuit într-un sens peiorativ operelor unor pictori care se abăteau de la vechile canoane ale Renaşterii.

Necesitatea construirii de drumuri spciale , drept consecinta a construirii si modernizarii automobilelor


      S-au construit drumuri speciale, locul întâi în domeniu fiind ocupat de autostrăzile germane  în anii '30. Cea mai mare parte a autostrăzilor, chiar şi în SUA, au fost făcute abia în anii '50. De atunci, automobilele fac concurenţă trenurilor chiar şi pentru călătorii la distanţe mai lungi. Asamblarea automobilelor şi fabricarea componentelor s-au concentrat în zone din jurul oraşului Detroit în Statele Unite şi în comitatele centrale ale Angliei. Fabricarea automobilelor a devenit o industrie de vârf, a doua ca mărime în SUA. Fabricând automobile de dimensiuni reduse şi cu consum mic, uzi-| nele britanice, în frunte cu Austin şi Morris, au ajuns în anii '30 pe locul al doilea în lume .

Ford continua drumul spre succes




          In 1908, în SUA, Henry Ford a transformat producţia introducând linia de asamblare pentru Fordul Model T. Acest turism robust avea un preţ accesibil şi era uşor de întreţinut: până în momentul încetării producţiei sale, în 1927, se vânduseră 15 mii. de bucăţi. Dat fiind că puterea de cumpărare crescuse, producţia în serie a făcut ca automobilul să fie la îndemâna unui număr tot mai mare de oameni. 

Pionierii drumurilor



          Inventarea motorului cu ardere internă cu benzină de către Gottlieb Daimler şi Karl Benz în Germania, în 1885, a marcat începutul revoluţiei în transporturi. Primele vehicule cu benzină au început să fie dezvoltate în Europa şi în Statele Unite în anii 1890. Primele prototipuri au fost o provocare chiar şi pentru cei mai temerari auto-mobilişti ai vremii. Şoferii stăteau în vehicule deschise, apăraţi împotriva stihiilor de îmbrăcăminte specială. Drumurile erau accidentate şi deseori automobilele trebuiau trase din noroi de un ţăran îndatoritor împreună cu calul său. La începutul sec. XX, automobilul a devenit simbol al avuţiei, deşi pentru oamenii obişnuiţi - mai ales pentru medici, care se numărau printre cei mai buni clienţi ai acestei industrii - caracterul practic al primelor modele a făcut din automobil o schimbare binevenită în comparaţie cu calul.

Dezvoltarea primului circuit integrat si inventarea microcomputerului


           Firma Fairchild Semiconductor a dezvoltat primul circuit integrat în 1959 şi până în 1969, datorită inventării microprocesorului de către Intel, a fost posibilă crearea microcomputerului. Intel îşi avea sediul central în Santa Clara, California, iar succesul repurtat de această firmă a lansat aşa-numita „Silicon Valley" ca important centru al industriei electronicii şi a computerelor. Aceste progrese au condus la producţia de masă de computere de birou şi laptop, mult mai puternice şi mai performante decât uriaşele lor predecesoare cu tuburi electronice.