Revolutia siliciului

          Următorul „salt înainte" s-a făcut odată cu aplicarea proprietăţilor siliciului la echipamentele electronice, siliciul fiind un semimetal care în formă impură acţionează ca semiconductor de electricitate. Implicarea americană în competiţia pentru cucerirea spaţiului cosmic din anii '60 a evidenţiat necesitatea unor sisteme de computere miniaturizate şi a asigurat fonduri generoase pentru dezvoltarea acestora. Ele au fost realizate prin asamblarea unor tranzistori pe o folie subţire tăiată din-tr-un cristal de germaniu sau de siliciu. „Revoluţia siliciului" şi-a făcut astfel apariţia.

Epoca automatizarii

        Producţia de masă, al cărei deschizător de drumuri a fost fabricantul de automobile Henry Ford în 1913, a adus SUA în fruntea procesului de mecanizare. în fabrica sa din Highland Park (Detroit), benzile rulante transportau motoare în faţa unui şir de muncitori care potriveau vilbrochenuri şi pistoane din poziţii statice; „Important este", observa Ford, „că nimeni nu trebuie să mişte sau să ridice ceva". Inovaţiile lui Ford, cunoscute în Europa ca „sistemul american", au împământenit metodele de bază ale producţiei pentru 50 de ani, făcând posibilă producţia de masă a maşinilor, de la automobile la maşini de spălat, puse în vânzare la preţuri care au transformat viaţa oamenilor.

Augustus , declarat zeu

         Augustus avea să fie intr-un final declarat zeu construindu-se o multime de temple în onoarea Ilui. Monarhia ereditară creată de el s-a dovedit atât de trainică încât titlurile de Caesar şi Augustus aveau sa fi adoptate automat de toţi împăraţii care i-au urmat. Republica nu a mai fost niciodată restaurată.

Om de stat reformator

      Augustus a domnit timp de 44 de ani, din 30 î.Cr. până la moartea sa, în anul 14 d.Cr., şi a evoluat, devenind din dictator revoluţionar un om de stat clarvăzător şi binevoitor. A reformat administraţia provinciilor romane, a întemeiat oraşe şi a pus bazele romanizării Europei Apusene. Patronajul său a făcut posibilă afirmarea carierei şi creaţiei unora dintre cei mai mari scriitori romani, printre care Vergiliu, Titus Livius şi Horaţiu, şi a iniţiat atâtea construcţii încât se putea fălii . 

Augustus Caesar , zeul romanilor

        La idele lui Marte, în ziua de 15 martie 44 î.Cr., dictatorul Iulius Caesar a fost asasinat de un grup de senatori republicani, condus de Brutus şi de Cassius, care se temeau că acesta intenţiona să se autoîn-coroneze rege. Când vestea morţii lui a ajuns la Apollonia în Grecia, un student în vârstă de 18 ani a luat hotărârea de seamă de a se întoarce imediat în Italia. Tânărul era Octavian (63 î.Cr.-14 d.Cr.), nepot şi moştenitor al lui Iulius Caesar. Octavian s-a dovedit imediat a fi un politician abil şi neîndurător. Exploatând reputaţia unchiului său, care, graţie cuceririlor sale militare, devenise erou naţional, s-a grăbit spre Roma. Ajuns la Roma, s-a alăturat fostului aliat al lui Caesar, Marc Antoniu, şi i-a izgonit din oraş pe Brutus şi pe Cassius. Octavian a dispus uciderea a 300 de senatori, ca să le confişte averile şi să-şi plătească legiunile. In bătălia de la Philippi, în anul 42, Octavian şi Antoniu au nimicit forţele lui Brutus şi Cassius. Învingătorii au trecut la împărţirea imperiului între ei.

Si Attila si-a gasit "nasul"

        Attila era un despot. Când romanii au refuzat să-i plătească un imens tribut în aur, hoardele lui au distrus cinci oraşe romane, au învins două armate romane şi au fost opriţi doar la porţile Constantinopolului. Apoi, în anul 450, hunii se vor îndrepta către apus în Europa. Generalul roman Flavius Aetius a negociat cu multă abilitate formarea unei coaliţii a popoarelor europene apusene şi în anul 451 1-a întâmpinat pe Attila lângă Chalons, la est de Paris. Aici pe Câmpiile Catalaunice, într-una dintre cele mai mari bătălii ale Antichităţii, armata romană întărită de contingente vizigote, france, burgunde, comandată de generalul Aetius forţează retragerea hunilor . 

Attila Hunul , conducator al hunilor

        In anul 440, armatele de uscat şi flotele  Imperiului Roman de Răsărit încercau să recâştige nordul Africii de la vandali. Romanii nici nu se gâdeau că ar putea fi ameninţaţi de huni, neam de păstori asiatici nomazi, care migraseră pe teritoriul de azi al României şi Ucrainei. Credeau că regii huni - Uldin, Rua şi, de data aceasta, Attila  puteau fi manipulaţi sau, dacă era necesar, învinşi. Aveau însă să fie treziţi în mod brutal la realitate. La începutul anului 441, Attila a trecut graniţa dunăreană şi a capturat oraşul roman Viminacium (Kostolac). L-a prădat, i-a înrobit populaţia, apoi l-a demolat piatră cu piatră. In felul acesta a răspândit teroarea în toată regiunea balcanică.